Romania este ingropata in lacrimi! Peste noi s-a asternut negrul si doliul ne intra in suflete. Astazi, in jurul orei 13, s-a stins din viata una dintre Luminile Teatrului Romanesc, un monstru sacru al scenei. Astazi, Dumnezeu a vrut teatru... si l-a ales pe cel mai bun dintre cei toti pentru a-i spune povesti. Astazi, Dumnezeu ni l-a luat pe Gheorghe Dinica. Maestrul ne-a lasat fara de sine, singuri si pierduti. Imi cer scuze pentru randurile astea fade si slute, insa am ochii plini de lacrimi si mainile imi tremura pe tastatura. Nici acum nu imi vine sa cred ce s-a intamplat si inca ma rog sa fie doar un cosmar. Vreau sa ma trezesc si sa stiu ca nu e adevarat! Vreau sa-l mai vad pe scena! Vreau sa-l mai aud cantand! Vreau sa vina inapoi!!!
Am avut onoarea sa-l cunosc pe maestru acum 2 ani. Era atat de bland, de cald, de bun. Mi-a dat atatea sfaturi si asa frumos ma indruma prin teatru. Omul acesta minunat m-a ajutat, cu caldura sa, desi nu eram decat un alt actoras, sa inteleg ce e ala teatru si sa trec peste dezamagirea provocata de televiziune. Sufletul acesta exceptional m-a sfatuit sa imi vad de viata si sa imi ascult mereu inima. Iar acum... acum nu-l voi mai vedea niciodata.
De ce ai tras, Doamne? Nu stiai ca e el, Lascarica? Nu stiai ca el ne spune povesti si ne canta? De ce ni l-ai luat??? De ce? De ce??? In genunchi, cu ochii in lacrimi, Doamne, Ti-l cerem inapoi!
Maestre, iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat si am sa te iubesc in veci!
p.s.Ascultati doar... e cutremurator...
In cuvinte...
- Aiana
- Eu sunt Teatru! Sunt copilul nascut din Iris, femeia calda crescuta de Octavian Paler si artistul devotat format din imbinarea verdelui cu movul,pe malul marii, sub picatura de ploaie, la umbra iasomiei si a liliacului, intre petale de bujor alb inflorit si muguri de margaritar, din zborul fluturilor, senzualitatea muzicii latino si suprematia acordurilor simfonice, din rasetul cristalin al copiilor, la intretaierea artei cu ratiunea, acolo unde sunt mereu mere verzi si unde se bea ceai cu scortisoara...Eu sunt EU si, mai presus de toate sunt OM si asta sper sa nu uit niciodata!
10 noiembrie 2009
Romania in lacrimi... A murit MAESTRUL!
Romania este ingropata in lacrimi! Peste noi s-a asternut negrul si doliul ne intra in suflete. Astazi, in jurul orei 13, s-a stins din viata una dintre Luminile Teatrului Romanesc, un monstru sacru al scenei. Astazi, Dumnezeu a vrut teatru... si l-a ales pe cel mai bun dintre cei toti pentru a-i spune povesti. Astazi, Dumnezeu ni l-a luat pe Gheorghe Dinica. Maestrul ne-a lasat fara de sine, singuri si pierduti. Imi cer scuze pentru randurile astea fade si slute, insa am ochii plini de lacrimi si mainile imi tremura pe tastatura. Nici acum nu imi vine sa cred ce s-a intamplat si inca ma rog sa fie doar un cosmar. Vreau sa ma trezesc si sa stiu ca nu e adevarat! Vreau sa-l mai vad pe scena! Vreau sa-l mai aud cantand! Vreau sa vina inapoi!!!
Am avut onoarea sa-l cunosc pe maestru acum 2 ani. Era atat de bland, de cald, de bun. Mi-a dat atatea sfaturi si asa frumos ma indruma prin teatru. Omul acesta minunat m-a ajutat, cu caldura sa, desi nu eram decat un alt actoras, sa inteleg ce e ala teatru si sa trec peste dezamagirea provocata de televiziune. Sufletul acesta exceptional m-a sfatuit sa imi vad de viata si sa imi ascult mereu inima. Iar acum... acum nu-l voi mai vedea niciodata.
De ce ai tras, Doamne? Nu stiai ca e el, Lascarica? Nu stiai ca el ne spune povesti si ne canta? De ce ni l-ai luat??? De ce? De ce??? In genunchi, cu ochii in lacrimi, Doamne, Ti-l cerem inapoi!
Maestre, iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat si am sa te iubesc in veci!
p.s.Ascultati doar... e cutremurator...
Etichete:
gheorghe dinica,
moarte,
pierdere,
romania,
teatru
06 noiembrie 2009
Liviu Negoita- premier numit anticonstitutional
In urma evenimentelor din ultimele zile, presedintele Traian Basescu s-a vazut fortat sa numeasca un nou premier. Pana aici nimic anormal. Anormal este doar numirea in sine si modul in care acesta a facut-o: complet neconstitutional. De ce?
Simplu, dupa cum urmeaza:
1. Constitutia Romaniei, articolul 103, paragraful (1) spune ca: "Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament."
2. Conform datelor, Parlamentul Romaniei numara 469 de membrii, alaturi de cei doi suplimentari, respectiv Presedintele Senatului (Mircea Geoana) si Presedintele Camerei Deputatilor( Roberta Anastase).
3. Majoritatea absoluta= jumatate plus unu din numarul total al parlamentarilor =>469/2+1, adica aproximativ 236 parlamentari.
Majoritatea simpla= jumatate plus unu din numarul parlamentarilor prezenti la momentul respectiv in sala.
De aici deducem, extrem de logic si facil, faptul ca, pentru ca PD-L sa fie singurul partid care sa decida noul prim-ministru, acesta (nr.partidul) are nevoie de 236 membrii in Parlamentul Romaniei.
Si abia aici apare problema, pentru ca,
4. PD-L are, in acest moment, in Parlamentul Romaniei, 127 de deputati si 52 de senatori =>179 parlamentari. Ceea ce nu ii este nici pe departe de ajuns pentru a forma o majoritate absoluta.
Normal ar fi, in aceste conditii, ca premierul sa fie numit tinandu-se cont de toate celelalte partide de guvernamant.
Din pacate pentru domnul Traian Basescu, grupul PSD+PC detine 114 de deputati si 48 de senatori=> 162 parlamentari, iar grupul PNL 65 de deputati si 24 de senatori=> 89 parlamentari. Asta inseamna ca, impreuna, cele doua partide care l-au numit pe Klaus Johannis au 251 parlamentari.
Din cele mentionate anterior, deducem faptul ca, principalele partide ale opozitiei, depasesc, impreuna, numarul de 236 parlamentari pentru a intruni o majoritate absoluta.
In concluzie, putem spune ca numirea domnului Liviu Negoita, fara acordul PSD si PNL este,. la fel ca si numirea lui Lucian Croitoru, inca un act anticonstitutional pe care, seful statului il face.
Intrebarea este... cat va mai dura?
Etichete:
anticonstitutional,
constitutie,
liviu negoita,
lucian croitoru,
pd-l,
pnl,
premiera,
presedinte,
psd,
traian basescu
05 noiembrie 2009
SRS dejuca planul de campanie al PD-L
Ceea ce postez in acest articol, este citat integral de pe blogul dinstinsului jurnalist Sorin Rosca Stanescu, om de a carui valoare nu m-am indoit niciodata. Va invit sa cititi, sa va uluiti si... sa luati atitudine. Articolul in original poate fi gasit aici.
"Strategia PD-L pentru primul tur
Ceea ce postez este furnizat si confirmat de mai multe surse de incredere PD-L
Iata, in ceea ce urmeaza, strategia in 18 puncte pentru primul tur al prezidentialelor, urmarita de Traian Basescu si PD-L si care il are ca varf de atac pe principalul contracandidat al sefului statului, care este Mircea Geoana. Este pe cat de real, pe atat de revoltator modul in care isi concepe PD-L, sub bagheta lui Traian Basescu, o campanie electorala, vezi Doamne, democratica.
Strategia campaniei PDL – Basescu
Surse PD-L
1. Se va specula sustinerea manifesta a lui Ion Iliescu pentru Mircea Geoana. 2. Se va specula ca Iliescu este in spatele lui Geoana si ca, in fapt, trage toate sforile.
3. Se va face referire la faptul ca Mircea Geoana este copil de general.
Geoana va fi atacat prin Iliescu, considerand ca acesta a pierdut mare parte din popularitate. 4. Se mizeaza pe faptul ca haosul creat cu legea pensiilor a smuls o parte din electoratul batran si provincial, pe care se bazau Iliescu si PSD.
5. Se va exploata aniversarea a 20 de ani de la Revolutie, inclusiv prin publicitate indusa, comerciala (vezi multimea de afise ‘1989-2009 – degeaba’).
6. Din cauza faptului ca media autohtona este ostila, se va folosi presa straina si marea masa a jurnalistilor ce vor fi prezenti in Romania, datorita contextului – aniversare revolutie / alegeri prezidentiale / criza / pandemie. 7. Se va cita ulterior din aceasta presa straina pe canalele controlate. (NB – Vor fi folosite inclusiv spatii platite din bugetul de publicitate externa al Ministerului Turismului).
8. Vor fi scoase pe piata si actualizate mai multe documente si declaratii care-l vor acuza pe Ion Iliescu de folosirea si ajutarea implicarii Moscovei in Revolutia Romana. 9. Se va face din nou o conexiune directa intre Moscova si Iliescu.
Geoana va fi atacat si prin lovirea familiei Costea.
10. Se vor aduce in discutie greseli strategice comise de Geoana in parteneriatul general cu America, accentuand ca, la 11 septembrie 2001, Mircea Geoana era seful diplomatiei.
11. Pentru a minimaliza importanta informatiilor scurse catre PSD de la fosta UM 0215, serviciul secret al MI va fi prezentat ca o sluga credincioasa a lui Iliescu si a PSD. 12. Se va reaminti ca a fost infiintat de catre Gelu Voican Voiculescu, din ordinul lui Iliescu si se va face referire la rolul pe care l-a avut in anii ‘90 (vezi Mineriade, caderea Guvernului Roman etc.).
13. Se va vorbi de regresul democratiei, provocat de mineriade si se va reitera afirmatia ca nimeni nu a fost condamnat pentru crimele si ilegalitatile savirsite in acea perioada. Toate acestea s-au intimplat pentru ca PSD a taraganat si musamalizat cercetarea si aspectele directe ale faptelor, pentru a mentine structura si personalul. Va fi reactivat public Petre Roman.
14. Se va sparge unitatea de interes PSD. Dupa Mitrea, Ontanu, etc. se va trece la Adrian Nastase. Fratii Negoita, Rodica Nassar si alti intreprinzatori sunt deja presati economic. Crin Antonescu va fi lovit prin scoaterea in evident a relatiilor cu Dinu Patriciu.
15. Se va reaminti ca PNL a fost creat de Caraman, la ordinul expres al lui Iliescu, pentru a exista o opozitie ideologica.
16. Se vor recontura legaturile PSD cu PNL si vor fi asociate ca entitati cu multe lucruri in comun.
Hidra mogulior este descrisa prin asocierea fiecaruia cu un interes nelegitim, zdrobit de Presedinte, Vintu-Posta, Voiculescu-Minele de sare, Patriciu-platforme. Loteria, alte obiective strategice si banoase pazite de Basescu.
17. Se lucreaza la dosarul Oprescu: afacerile cu arabii din 1990, magazinul din spital, depozitele din subsolul institutiei spitaliere. Foloase necuvenite, cazuri de malpraxis puse in spatele unor alti lucratori.
18. Se negociaza prin ambasadorul Romaniei la Damasc, Dan Sandovici, obtinerea unor declaratii de la Omar Hayssam, precum si inregistrarea cu Degeratu (NB – Hayssam a efectuat si detine inregistrarea bruta)."
Etichete:
articol,
campanie,
pd-l,
prezidentiale,
sorin rosca stanescu,
srs,
traian basescu
23 octombrie 2009
Fericire...
Astazi e asa soare afara si atata lumina in inima mea. Am simtit nevoia sa scriu acest blog pentru ca am fost "acuzata" ca induc lumea in eroare. Ultimul articol prevestea sfarsitul si lumea a ramas cu el. Lucrurile nu stau insa asa si mi se pare corect, ca voi, cititorii, confidentii si prietenii mei sa stiti. Ei bine, nu: nu s-a terminat nimic. Iubesc in continuare, ma iubeste cu tot sufletul lui si existam asa cum dintotdeauna am fost. Din fericire, visele noastre au fost readuse la viata si totul a revenit la normal. Ba mai mult, a revenit totul intr-o stare de exaltare continua, de fericire absoluta, de iubire pura, de comunicare perfecta, de implinire si liniste interioara. Iti multumesc, iubite, ca ai avut puterea sa treci peste toate cate ti-am gresit, ca ai regasit inlauntrul tau sentimentele pentru mine, ca ai avut incredere in noi si forta sa ne salvezi de la pieire. Iti multumesc ca nu m-ai lasat fara de tine si ca mi-a dat sansa ca astazi sa pot spune din nou, strangandu-te in brate si privindu-te in ochii tai de culoarea marii linistite si a cerului de mai ca TE IUBESC! Anormal, fara limite, fara pic de ratiune, cu toata forta fiintei mele, pana in ultima secunda de viata si dincolo de dansa. Mircea, pentru toate cate exista intre noi, pentru tot ce vibreaza in tine si, dincolo de toate, pentru ca existi, TE IUBESC!
Let the magic to continue....
Etichete:
alex mircea,
eternitate,
impacare,
implinire,
iubire eterna,
liniste,
multumiri,
poveste,
sentimente
03 octombrie 2009
Ultimul suras al unui vis...
Usa sufletului meu se deschide cu un scartait ce-mi murmura durerea. Ingenuncheata in fata vietii stau pe podeaua rece. Am incercat sa ma ascund de lume, sa nu o las s-auda tumultul inimii mele sfasiinde. Lacrimi mari si grele imi apasa obrajii, sapand santuri adanci pe chipul meu, in goana lor catre izbavire. De aproape doua luni simt cum intreaga mea lume se darama, ca un castel de nisip lovit de un val nemilos venit de nu stiu unde. De doua luni m-am pierdut de mine si de noi, iar acum, in ultimul ceas, ne revad trecutul. Am ajuns aproape de capatul puterilor si ma simt complet neputincioasa in fata ta. E drept ca am gresit, e drept ca inca sunt copil, e drept ca n-am fost intotdeauna ceea ce ti-ai dorit insa te-am iubit, asa cum am stiut eu mai bine, in fiecare clipa cu o imensa forta si asta nu s-a schimbat nici acum si nici nu se va schimba vreodata. Acum, cand greselile noastre s-au interpus intre noi, nu-mi mai ramane decat sa plec capul, asteptand sabia pierderii tale sa-mi curme viata. Caci ai fost, esti si vei ramane motivul existentei mele, cel mai de pret lucru din intreaga mea fiinta, iar fara tine sunt doar inca una din milioanele de creaturi bipede care traiesc din inerenta. Fara tine nu mai am niciun sens si ma simt pustie de suflet, golita de vise si lipsita de esenta. Ce as mai putea sa astept de la viata atunci cand iubirea vietii mele pleaca? Ce as mai putea sa cer atunci cand nu am stiut sa te pastrez? Nimic. Orice as primi si orice ar fi sa vina, ar fi zadarnic, caci doar de tine aveam nevoie pentru a fi fericita. Stiu ca au fost momente grele, cand certurile noastre au zguduit cerul, cand cuvintele tale m-au ranit teribil insa simpla ta prezenta ma facea fericita. Mi-era de ajuns sa ma uit in ochii tai si tot raul pierea. In bratele tale era implinirea mea si ma simteam cel mai iubit dintre pamanteni cand gura ta imi apasa buzele. Langa tine era totul... Dar visul meu s-a sfaramat si ai decis ca drumurile noastre trebuie sa se desparta. Nu ai idee cat regret ca s-a ajuns aici si nici nu stii cate as sacrifica pentru un singur minut ca la inceput. As da fiecare lucru bun ce are sa mi se intample, in schimbul unui moment ca acum 4 luni, cand lumea toata era a noastra, cand ne iubem mai presus de oricine si orice, cand ne juram eternitate.
Stii... mi-e dor de noi... Mi-e tare dor de inceputurile noastre, de acele imbratisari patimase, de clipele cand contam numai noi, de fiecare sarut al tau care ma ardea, de fiecare noapte de amor cand puteam atinge stelele si, mai ales, mi-e dor de toate visele noastre. Mai stii tu oare cum ma cuprindeai in bratele tale ferme si cum, jucandu-te in parul meu visam...? Iti amintesti cum ne promiteam ca nu se va sfarsi niciodata?
Imi amintesc si acum acele zile in care fugeam la munte si, intinsi in pat, priveam Dacul si Cantonul si cum imi povesteai de copilaria ta si imi impartasai idealurile tale. Imi amintesc si acum cum te priveam si simteam cum imi creste inima. Eram atat de mandra de tine si ma rugam din toata inima mea ca visele tale sa devina realitate. Nu am sa uit niciodata excursia la Urlatoarea si nici padurea dinspre Cabana Secuilor. Am prezente in minte si acum clipele cand imi spuneai ca sunt asa frumoasa in verde si ma pozai printre copaci si culegeam branduse...
N-am sa uit niciodata nimic si acum, la capat de drum, iti multumesc pentru tot ce mi-ai lasat in suflet. Iti multumesc pentru fiecare zambet si fiece lacrima, pentru fiecare speranta si pentru fiece realitate pe care mi le-ai dezvaluit, pentru toate visele pe care mi le-ai implinit, pentru toate fiecare noapte in care am adormit zambind pe pieptul tau, pentru fiecare dans si fiecare plimbare de mana, pentru toate noptile de dragoste, pentru toate diminetile in care m-am trezit in bratele tale, pentru fiecare rasuflare a ta ce mi-a incalzit trupul, pentru saruturile tale ce m-au infiorat, pentru atingterile ce m-au facut sa ma simt iubita...
Regret ca nu am stiut sa te fac fericit, sa iti arat ce simt cu adevarat, sa te fac sa uiti de tot ce te-nconjoara. Imi pare nespus de rau ca nu ti-am putut pune la picioare regatul pe care il meritai si nu te-am putut face nemuritor.
Mi-as da pana si viata sa pot da timpul inapoi si sa schimb durerea asta care se infiltreaza intre noi cu un licar de iubire sfanta insa tacerea ta imi spune ca deja e prea tarziu. Mi-as dori sa te mai pot strange macar o data in brate, sa te mai pot privi macar o data in ochi sa iti spun cat TE IUBESC!
E ultimul suras al unui vis care imi moare in palma.... insa n-am sa incetez niciodata sa te iubesc. Ai fost, esti si vei ramane... omul sufletului meu!
o melodie pentru sufletul nostru.... melodia noastra...
Etichete:
amintiri,
despartire,
durere,
eternitate,
iubire,
iubire eterna,
lacrimi,
nothing else matters,
regret,
trecut
10 septembrie 2009
Casa Regala- o alta dezamagire made in Romanie
Au trecut aproape 2 luni de cand nu am mai avut acces la internet. Am trecut printr-o perioada grea de sanatate, printr-o operatie a iubitului meu si o complicatie a mea si, abia acum imi revin. Astazi mi-am verificat insa e-mailurile si cele cateva bloguri si site-uri pe care le consider demne de a fi citite. Si stupoare!!! Am descoperit ca Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei si-a retras candidatura din cursa pentru Presedintia Romaniei. Si brusc mi s-au umplut ochii de lacrimi. Sunt socata, ma simt tradata, pustiita si... scarbita. Consider ca ceea ce Radu Duda a facut nu merita iertat. A facut de ras renumele Casei Regale si, mai presus de asta, a dezamagit niste oameni care credeau in el. Si, daca i s-ar putea ierta ca a dezamagit trei batrane de 80 ani si inca 10 doamne teatrofile de 50 ani, nu ar trebui sa-i iertam niciodata faptul ca a tradat niste copii, suflete pure ce credeau cu toata forta lor in el. Personal, am investit toate sperantele mele de-o Romanie mai buna, in Alteta Sa si m-am rugat din tot sufletul sa ajunga la Cotroceni, sa schimbe tara asta mizera din punct de vedere politic si sa salveze imaginea externa a tarii. Insa Alteta Sa se pare ca n-a dat doi bani pe sperantele noastre si s-a hotarat sa joace prost rolul unei victime. Consider ca aceasta postura este una extrem de rusinoasa pentru un principe.
Alteta, cu tot respectul, imi permit, ca un cetatean ce a crezut in dumneavoastra sa va fac cateva invitatii: 1. Cititi IL PRINCIPE, cartea lui Niccolo Machiavelli ce reprezinta baza tuturor politicilor contemporane. Veti invata astfel ca un adevarat lider conduce fara sa se teama de nimic. Veti descoperi ca si impotriva marilor eroi au stat oameni insa ei au crezut, au continuat sa lupte, au schimbat ceva si au ramas in istorie. Nicio mare victorie nu se obtine fara durere si sacrificii. 2. Nu va mai pretindeti mai bun decat celelalte nume politice romanesti caci nu sunteti cu absolut nimic. Singurul lucru care va deosebeste este educatia si acesta nu este meritul dumneavoastra. Probabil ca orice om politic, daca ar fi avut NOROCUL de a fi luat de barbat de Alteta Sa Principesa Margareta a Romaniei si educat in imediata apropiere a Reginei Ana, ar fi deprins din bunul simt si limbajul ales pe care aceste doua femei absolut minunate il au, din eticheta Casei Regale insasi. Consider, de asemenea, ca sunteti chiar mai rau decat ceilalti candidati pentru ca, spre deosebire de ei, dumneavoastra ati strans bani de campanie prin donatie publica, deci ne-ati inselat pentru a va umple contul, desigur asta spus intr-un limbaj mai vulgar. De aceea, nu in ultimul rand, va rog, in mod public, sa puneti pe blogul personal, o copie a extrasului de cont la acest moment, iar apoi, am sa va rog sa ne tineti la curent, prin acelasi mijloc, cu modul in care acei bani sunt utilizati. Nu de alta, dar noi, oamenii de rand, am pus bani in acel cont crezand in cuvintele dumneavoastra goale si in promisiunea ca ne veti ajuta sa schimbam Romania.
Imi pare rau ca a trebuit sa ma dezamagiti, imi pare rau ca ati dat respectul meu pe un gust amar si o mare dezamagire, imi pare rau ca nu va cunoasteti istoria si ca ii dati dreptate lui Winston Churchill, repetand-o.(nr. "Un popor care nu isi cunoaste istoria, este condamnat sa o repete.") Imi pare rau ca nu faceti altceva decat sa repetati greselile Regelui Mihai care, neavand stofa de lider politic, a abdicat si a fugit la amenintarile comunistilor.
In final, nu imi mai ramane decat sa va spun un singur lucru: Consider ca inainte de a demara o actiune, ar trebui sa va puneti urmatoarea intrebare <<"La ce sunt eu dispus sa renunt pentru a infaptui acest ideal?">>. Si, daca raspunsul nu este "la absolut orice", ar fi mai bine, pentru imaginea dumneavoastra, sa nu va mai luati angajamente pe care nu le puteti respecta. Sa stiti ca nu este usor sa fii lider politic, nu este deloc usor sa fii cineva pentru istoria unei tari. Luati exemplu de la Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Mircea cel Batran si, pana la urma, de la inceputuri, de la Decebal. Toti acesti oameni in fata ale caroror morminte ni se cutremura intreaga fiinta, si-au dat pana si viata pentru tara lor. Dumneavoastra nu ati fost dispus sa sacrificati nimic si nu ati avut taria necesara de a lupta pana la capat. Mi-e mila pentru acest lucru.
Lasati in urma dumneavoastra o mare durere in sufletele noastre, ale tinerilor care am crezut intr-un ideal comun. Pacat ca ne-ati demonstrat ca nu meritati sa luptam alaturi. Pacat ca ne-ati lasta singuri. Ma intreb: Oare mai aveti puterea de a ne privi in ochi???
Etichete:
Casa Regala,
cotroceni,
dezamagire,
durere,
lacrimi,
presedinte,
radu duda,
retragerea principelui,
rusine,
tradare
07 august 2009
Din suflet... pentru sufletul meu..
Inainte de a citi, am sa te rog sa dai play!
Jeniffer Lopez - Te voy a querer
Asculta mai multe audio Muzica Eu sunt femeia- copil ce, ori de cate ori tremura, scrie pentru a calma navala de trairi ce o subgjuga. Si nici acum nu poate fi altfel pentru ca, stii tu, altfel si altcumva nu exista. Simt totul dintr-o data si ma intreb cine esti si ce cauti in viata mea. Ai aparut ca un fulger, a carui lumina m-a orbit, aducand cu tine o furtuna ce m-a luat pe sus si m-am intrebat nelinistita incotro imi vei purta pasii. Am crezut pentru o clipa ca vrei sa ma distrugi insa, simtindu-te mai bine am realizat ca de fapt nu vrei decat sa ma recladesti. Am crezut atata timp ca sufletul meu pereche a murit. Descopar acum, in tine, un tanar ca si mine, care imi seamana leit si care a vazut in spatele mastilor mele. Si sincer, inca nu gasesc cuvintele potrivite sa ma exprim caci nu mai asteptam asta nici macar de la cei trecuti de primele tinereti, cu atat mai putin as fi sperat ca poate veni din partea unui copil. Insa uite ca... m-am inselat si asta e poate pentru ca visele mele meritau sa se implineasca. Cand te-am simtit pentru prima oara, am incercat sa imi ridic zidurile, insa cred ca a fost prea tarziu caci a fost de ajuns o simpla adiere de candoare si ai daramat tot. Au fost ani in sir in care multi s-au chinuit sa treaca dincolo de scutul meu, iar tu, printr-o singura atingere a inocentei tale, ai ajuns acolo unde nimeni nu a fost vreodata. M-ai simtit ca mi-e teama si m-ai luat de mana. Am pasit impreuna inapoi in mine si teama mea a crescut. Mi-era atat de frica de ceea ce simt, de ceea ce n-am ucis perfect in mine, de amintiri ce ar putea sa renasca, de umanitatea mea, dar tu ai spulberat tot. M-ai tinut in brate ca pe un prunc abia nascut si m-ai purtat inapoi in fericire. Am incercat sa te mint si ti-am spus ca nu pot sa iubesc. Am incercat sa te insel cu cubul meu de gheata, insa simplu mi-ai spus ca va veni focul... si n-am crezut. Iar focul a venit. Ti-am spus ca nu mai am sentimente si ai avut grija sa mi le readuci in inima. Te-am mintit ca nu am nevoie de tine si m-ai strans in brate ca si cum am fi fost doar unul singur. Am incercat sa te alung, insa ai venit si mai tare catre mine. Am crezut ca ma prabusesc si mi-ai dat aripi. Am simtit ca ma sufoc si mi-ai dat aer. Am trait, pentru o clipa, frica durerii, insa tu mi-ai devenit nucleu. M-am reintors catre mine si te-ai transformat in pamant, ca sa-mi mangai pasii, iar atunci cand m-a durut inima, mi-ai devenit balsam... m-ai intrebat de ce m-am ascuns atata vreme si de ce ti-am facut cautarea atat de grea...si lacrimile-mi au inceput sa curga, imposibil de controlat, arzand albul obrajilor mei insa...de data asta e cu totul altfel pentru ca e prima data in viata mea cand plang de fericire....de fericirea ca nu am murit inca si ca mai port in mine o inima capabila sa bata din nou, ca m-ai gasit si ca mi-ai dat o noua viata, de fericire ca traim... sa iti multumesc ca existi? ar fi atat de putin... sa iti spun ca te iubesc? ar fi atat de simplu... am sa iti multumesc ca exist si ca ma faci din nou sa ard... si am sa iti spun ca... numai tu existi!
Etichete:
alex mircea,
eternitate,
forta,
iubire,
pasiune,
regasire
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)