Ingerului meu, cu dragoste....

Din pacate ieri, in sfanta zi de 1 iulie, eram la Sinaia, dand proba scrisa la Limba Engleza, in cadrul examenului de Bacalaureat. Din pacate, abia astazi am ajuns acasa. Din pacate, in ultimele 2 saptamani, cat a durat nebunia asta si am stat in Sinaia, nu am avut internet. De aceea, unii dintre voi au considerat ca am uitat de COMEMORAREA LUI +GABI DOBRE+. Ati innebunit? Cum dumnezeului v-a trecut prin cap, macar o secunda, ca as fi capabila sa fac asa ceva? Pentru mine +Gabi+ este, a fost si va ramane vesnic una dintre cele mai importante figuri pe care viata mi le-a gravat in suflet. Nu am sa uit niciodata nimic din ceea ce este legat de el, nu am sa trec niciodata cu vederea nici 13 mai si nici 1 iulie pentru ca in inima mea, aceste doua zile au devenit sarbatori, de o importanta unica. Desi mi s-a "sugerat" sa n-o mai fac, am sa continui sa spun ca pentru mine, +Gabi+ este mentorul meu. Il port cu mine la fiecare pas, ma rog la el in fiecare clipa si ii multumesc pentru fiecare bucurie pe care mi-o daruieste. Oricum, orice as spune eu in aceste randuri este zadarnic pentru ca, acolo unde e, +Gabi+ nu se mai poate bucura de ele. Insa cu siguranta stie ca il iubesc mult de tot, ca nu am sa il uit niciodata si ca pentru mine, el e ingerul sfant al existentei mele. Cu siguranta nu a uitat ca niciodata nimeni nu-i va lua locul si ca nu am sa incetez vreodata a ma ruga pentru izbavirea sufletului sau. Sunt sigura ca stie ca pentru mine el continua sa traiasca, la fel de puternic, de sigur, de frumos cum il stim cu totii.+Gabitu+... odihneste-te in pace!

Iubesc cu adevarat!

Dragul meu, acest post nu este un simplu articol de blog, ci o scrisoare deschisa, adresata tie. Asa cum spuneam acum 3 luni, doar moartea este ireversibila si, iata ca nu m-am inselat. De cand ai aparut tu in viata mea, toate ranile mele s-au vindecat si ochii mei s-au salvat din oceanul de lacrimi in care se inecasera. Mi-ai umplut inima de lumina si caldura, de iubire si fericire. Pot spune, cu maturitate si deplina siguranta, ca pana la tine toate relatiile au fost doar fantasme si ca nu am iubit niciodata cu adevarat pana sa apari tu. Privindu-te pe tine in ochi, am inteles ca ceea ce am simtit eu in vechile relatii nu a fost iubire, ci doar afectiune si atractie; strangandu-te pe tine in brate am inteles ca tu esti cel sortit mie si ca doar tu ai cheia implinirii mele. Regret acum toate declaratiile de dragoste facute anterior, toate "te iubesc"-urile rostite celorlalti barbati si inca o data, in fata ta, barbatul vietii mele, imi cer iertare pentru toate ratacirile de dinaintea ta. Sper sa ma poti ierta si sa nu pleci niciodata caci pentru tine am indurat toata suferinta acestor 19 ani, pentru tine inca respir, inca lupt, inca imi bate inima. Ce as putea sa-ti spun cand tu, cu atata blandete imi mangai fiinta? Dragul meu, ce as putea sa iti spun mai mult decat ca te iubesc cu toata fiinta mea? Cred ca nimic. Ori de cate ori caut cuvinte sa iti spun ce simt, gasesc doar forme prea sarace pentru a fi imbracate cu iubirea ce ti-o port si am senzatia ca acele cuvinte ce ar putea sa iti faca inima sa simta cat te iubesc, inca nu s-au inventat. Cu toate astea, simt nevoia sa conturez pe aceasta foaie virtuala ce si cat insemni tu pentru mine. Sentimentele ce ma stapanesc de aproape 5 vieti sunt ca niste pasari carora le-au crescut aripile. Sunt mari si albe si sufletul meu nu le mai poate cuprinde. Paseri albe cu aripi infinite, descatusate dinlauntrul meu zboara, scrutand abisul acestei lumi, cautandu-te sa ti se aseze pe umeri si sa-ti sopteasca la ureche: "te ador"... Paseri cuprinse de dor plutesc prin vazduh strigandu-te. In clipa cand te vor gasi, vei sti ca niciodata nu ai fost singur. Caci pentru mine ai fost, esti si pururea vei fi, apa deserturilor mele si nisipul tarmului de mare, racoarea zilelor nesfarsite de vara si caldura fiecarui decembrie, lumina din fiece intuneric si noaptea ce ma mangaia cu erotismul ei, abis si inaltare, viata si moarte, durere si fericire, lacrima si suras si, mai presus de toate, iubire.Pentru mine tu esti absolutul fiintei mele, motivul pentru care ma trezesc in fiecare dimineata si pentru care noaptea adorm zambind, visul meu din fiece clipa, steaua care imi lumineaza calea si forta care ma poarta spre nemurire. In ochii tai sunt toate minunile Universului, pe buzele tale sta asezata eternitatea lumii, in sufletul tau s-a cuibarit esenta fiintei mele. Tu esti barbatul vietii mele si tatal copiilor mei, sotul, fratele, tatal, amantul si prietenul meu. Esti cea mai importanta fiinta pentru mine si asta nu se va schimba niciodata. Indiferent ce va fi sa fie si incotro ne va duce viata, iti multumesc ca existi si ca ai aparut in viata mea, in urma cu 5 vieti, pentru a-mi arata ca fericirea exista, ca iubirea ce niciodata nu moare nu e doar un mit si ca jumatatea sufletului meu are trup. Orice va fi sa vina, am sa te ador intotdeauna si am sa las tacerea sa iti arate ce simt, precum gravura ce ai lasat in inima mea caci "Dincolo de iubire e adoratie, iar dincolo de adoratie e tacere"...

EUROVISION... umilinta anuala

An de an, de obicei in luna mai, Romania se incapataneaza sa traiasca una dintre cele mai mari umilinte nationale: infrangerea de la Eurovision. An de an, Romania spera la un loc fruntas, viseaza cu ochii deschisi sa aduca acel trofeu acasa si, o data cu el si posibilitatea de a ne spala rusinea ce s-a strans, asezandu-se ca o piatra de mormant peste muzica romaneasca. Vrem sa organizam Eurovisionul, asta e clar, insa nu avem oamenii care sa ne ajute sa realizam asta, adica nu avem cantaretii care sa castige un trofeu pentru noi. An de an, privindu-mi poporul cum sufera injosirea muzicala venita dinspre Europa,ma intreb de ce oare nu reusim sa ne ridicam la nivelul lor. Avem compozitori, cica Moga e ca un fel de Mozart =));intre noi fie vorba, eu il prefer pe Duta care stie cu precizie matematica cum se face un hit, voci bune avem, corpuri si fete dragute nu ne lipsesc... si atunci? unde e problema? Anul acesta am considerat ca am gasit cheia succesului caci aveam o melodie buna, o fata frumoasa si multe sperante. Uite ca am fost dezamagiti, profund dezamagiti caci Romania a iesit a 19-a din cele 25 de tari concurente, ceea ce nu poate fi decat extrem de rusinos, cu atat mai mult cu cat am crezut orbeste intr-o victorie. Unde ne este problema deci? Cu siguranta aceasta apare la asamblare, la crearea pachetului."Un intreg este mai mare decat suma partilor care il compun", imi marturisea Cristi Minculescu intr-un interviu si mare dreptate avea. Numai ca acel intreg poate fi mai mare in sens pozitiv sau negativ, bineinteles. In acest caz se aplica, din pacate, a doua situatie, dupa cum urmeaza. Degeaba cantareata noastra arata bine, daca n-are voce. Degeaba are voce, daca nu stie engleza si canta precum vorbea Iliescu (jalnic, Lenuto mama). Degeaba stie engleza, daca danseaza prost (si aici am avut probleme serioase). Degeaba danseaza bine, daca dansatoarele sunt vai mama lor (aici imi venea sa inchid televizorul). Si, degeaba e totul ok, daca are un concept de show mai mult decat patetic. Complicat aiurea, fara sa transmita nimic, imposibil de descifrat, nefinisat parca si total haotic, conceptul showului Elenei Gheorghe de la Eurovision a fost, cica, mitul ielelor. =)) What? Pe mine ma dusese cu gandul la muma padurii, la o lipsa de bani de materiale, la o coregrafie uitata, la orice numai la acest lucru nu. S-o fi gandit oare cineva la aceste aspecte? O fi vazut cineva ce se intampla? Si-or fi dat seama in ce hal arata pachetul final? Elena e frumoasa, canta bine, are o voce superba, insa NU o are cu engleza, are niste dansatoare VAI STEAUA LOR, o coregrafie JALNICA, iar rochiile de la Eurovisionul national au fost MULT MAI FRUMOASE decat cea de la Moscova. Pentru anul urmator, dragii mei romani, ar trebui sa privim lucrurile in ansamblu si sa intelegem ca nu putem castiga acest trofeu avand defecte. Trebuie sa tindem spre perfectiune si sa lucram intregul pachet pe care il trimitem pe scena, in cazul asta in Norvegia. Trebuie sa fim realisti, obiectivi si sa nu ne mintim singuri. Avem nevoie SI de imagine, SI de voce, SI de haine, SI de coregrafie SI de un concept cu adevarat bun pentru punerea in scena a unui show care sa ne spele rusinea. Pentru la anul... SUCCES!

Tacere...

O melodie dedicata din toata inima mea, ca sa acompanieze micuta poezie, dedicata si ea...

Celine Dion - Tell Him
De cand ai plecat, pieptul ma doare de dor. In locul inimii imense, imens e doar un gol. Corpul mi-atarna slut pe marginea timpului Ca o pasare rapusa de adancul nisipului. Feerie de sunete. Sufletu-mi se stinge iubind. Liniste. Vreau sa m-aud murind...

Circ comico-tragic... Basescu-Popoviciu- Becali

Sunt un copil-femeie care si-ar dori sa poata darui intr-o buna zi, copilului sau, o tara demna, corecta, libera. Lupt pentru asta si, chiar daca am si voi avea de suferit, am sa o fac intotdeauna. De aceea nu pot sa tac si, chiar daca deranjez pe foarte multa lume, imi exprim gandurile de fiecare data. Fac parte, asa cum Alteta Sa a spus, din grupul de tineri care incearca sa faca ceva in tara asta mizera si sa schimbe cumva mamaliga asta apoasa numita Romania. Sunt mandra de asta si, in acelasi timp, sunt mandra de "colegii mei de ideal", de acei oameni(nu numai tineri) care sesizeaza porcariile din jurul nostru si care au curaj sa le scuipe in fata conducatorilor. Poate ca suna urat insa asta trebuie facut: aceste greseli, mizerii, aranjamente trebuie scuipate fix in ochii celor care le comit, tapetate pe peretele public si colorate in culori neon pentru a le sari in ochi concetatenilor nostri, cei care ori nu vad(si aici sunt prosti), ori se fac ca nu vad(si aici e parca si mai grav). Pentru atitudine, as vrea sa felicit grupul Badea- Gadea- Cristoiu- Ciuvica si, mai ales Ciutacu. Domnilor, sunteti senzationali! Va iubesc! De ce sunt atat de revoltata? Pentru situatia Popoviciu- Basescu(T+M)- Becali. Ia sa vedem cum sta treaba? Apare scandalul Popoviciu, un om despre care multi nu stiau ca exista, dar despre care se stia clar ca e patat. Acum, dintr-o data, se trezeste opinia publica, se desteapta institutiile statului, la te miri ce sesizare politica, si il ancheteaza. De ce? Pentru ca cineva a fost interesat ca asta sa se intample. Pana aici e clar, dupa cum vedem. Ce nu mai e clar e continuarea. Domnul Basescu, presedintele, tace, domnul Basescu, fratele, vorbeste. Cum vorbeste? Urat, vulgar, fara sa gandeasca ca, deh, daca nu are cu ce, nu are nici cum. Foloseste un cuvant demn de familia prezidentiala, "gaozar", pe care il adreseaza fara pic de bun simt oricui il calca pe coada, in acest caz jurnalistului de la Gandul. Contactat de domnul Gadea, refuza sa isi ceara scuze si ne sfideaza cu aroganta si nesimtirea sa. Si, pe langa asta, il ameninta pe domnul Ciuvica cu un cadou de care orice om va avea candva nevoie, respectiv un mormant/cavou. Bun asa, va avea si domnul Ciuvica nevoie intr-o buna zi insa aceasta este o amenintare, un atac la libertatea presei. Asta este. Nu este nici pe departe un cadou facut din generozitate si, ceea ce domnului Basescu ii scapa, este ca domnul Ciuvica mai are MULTE de spus. Deci, nu-i va face aceasta bucurie.Ne pare rau, Mirciulica, dar noi inca il vrem pe Ciuvica. Apare apoi situatia Ioana Basescu, o tanti, caci mie nu-mi vine sa ii spun doamna, care face bani din vanzari anterioare (cum dracu sunt astea?) si care, din munca sa plina de succesuri:), isi face casa de 800 mii de euro. Vai, cata putere, cata forta de munca, cata inteligenta, cate succesuri intr-o singura femeie! Iar eu, ca o nenorocita, ca o adolescenta frustrata, in loc s-o apreciez, in loc sa-i trimit trandafiri prin posta, o critic. Vai, sa-mi fie rusine! E clar: nu sunt demna de o Romanie basesciana! Ei, si dupa ce a vazut nenea Base ca atentia publica e concentrata asupra sa, ca presa l-a prins la colt, ca nu mai are pe unde sa scoata basmaua incat sa ramana alba, a facut ce-a facut si... politia s-a autosesizat. Doamne, realizeaza cineva ce inseamna asta? POLITIA S-A AUTOSESIZAT!!! Unde? In Romania. Concluzia: putem trai linistiti. Traim intr-o tara extrem de sigura in care ea, politia, aceasta vestala neprihanita a zeului marinar, isi face datoria, autosesizandu-se. Eu consider ca, pentru ca cineva sa se sesizeze, sa se autosesizeze, sa faca ceva, orice, cu acest iz, trebuie sa aiba un dat esential: cerebelul. Ca daca nu ai nimic in globul de pe umeri, cum dumnezeului te poti sesiza, autosesiza si tot tacamul? Cum? Ca la noi. Te suna nea Base, se plange ca e pe punctul sa isi piarda jucariile si scaunul de sub fund si tu, ca un sclav veritabil, executi. Ia zi tu, cutu numit politie, cine l-a suparat pe Marele Stapan? Becali? A indraznit??? Vai de el. Asa, prinde-l, pune-i catuse, leaga-l, du-l la sectie si, ca sa fii sigur ca nu mai musca mana prezidentiala, da-i 29 zile de arest preventiv. Bravo, bun cutut, bun! Ai facut o treaba minunata, o sa primesti 2 oase pentru asta. Cam asa sta treaba pe la noi. Politia se autosesizeaza la ordinul domnului Basescu(desi toata lumea are grija sa nu scape vreo vorba despre asta), fapt din care eu, o adolescenta care nu stie sa aprecieze succesurile familiei prezidentiale, deduce un singur lucru: ca politia= traian basescu(si il scriu cu litere mici ca deja i-am acordat prea mult respect) si asta, miroase rau a COMUNISM. Asemanari? Multe: Basescu e marinar, Ceausescu era cizmar, cam pe acolo; Basescu se baga oriunde nu are ce cauta, Ceausescu era peste tot; Basescu dicteaza legea si cere capete (Nastase, Becali etc), Ceausescu decidea cine trebuie arestat; Basescu iese la rampa si imi baga pe gat nevinovatia lui Popoviciu, Ceausescu isi apara colegii; Ceausescu interzicea anumite cuvinte si pedepsea pe toata lumea care gandea rau la adresa sa, nea Base, prin fratele sau, le face mormant/cavou jurnalistilor care il supara- ia uite cum arata situatia tarii noastre! Poftiti de vedeti cum in Romania, dupa 19 ani, nu s-a schimbat nimic. Traim in continuare in acelasi lucru moale, mirositor si maron, suntem condusi de aceiasi comunisti nenorociti, doar ca acum lucrurile au nuanta, sunt invaluite de parfumul unui capitalism pretins. Ei, da! Asta da tara! Sincer, eu nu mai pot! Daca vom continua asa... le vom oferi copiilor nostri o tara careia, pentru a nu mai fi ipocriti, consider ca ar trebui sa-i schimbam numele din Romania in PORCARIA sau MOCIRLIA! Si atunci nimeni nu ar mai zice nimic caci macar am sti la ce sa ne asteptam...

Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei

Ieri a fost o zi marcanta pentru mine: am avut incomensurabila onoare de a-l cunoaste personal pe Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei, la Sinaia, acolo unde s-a intalnit cu elevii Colegiului "Mihail Cantacuzino", colegiu in care invat si eu. A fost o intalnire deosebita ce a durat aproximativ o ora si jumatate, timp in care A.S.R Principele Radu si-a etalat, cu o eleganta demna de Casa Regala, calitatile ce il recomanda pentru titlul de OM, un titlu mai presus de cel nobiliar sau de unul administrativ, spun eu. Folosindu-se, constient sau nu, de evidentele sale calitati actoricesti, Alteta Sa ne-a vorbit noua, elevi si profesori deopotriva (cei care s-au sinchisit sa vina: Profesorii au tras de elevi sa vina ca vine "Printul" ziceau ei, dar dansii nu au avut bunul simt sa se prezinte la eveniment, cu exceptia doamnelor directoare, doua femei absolut minunate si a inca 6 profesori si profesoare, oameni deosebiti) despre tehnologie, despre starea economica, politica si sociala a Romaniei actuale, cat si despre viata, sentimente si valori. Ne-a oferit o lectie deschisa despre onoare, noblete, putere interioara si daruire fata de patrie, o lectie ce mie mi-a ramas impregnata in minte si suflet. Apoi ne-a invitat la discutii si s-a bucurat vadit vazand ca gandurile Altetei Sale au avut ecou inlauntrul nostru. A discutat cu colegul meu Vali care a demonstrat inca o data ca e baiat destept si ca stie foarte bine ce vrea si cum sa puna problema (Felicitari, Vali! Mi-ai placut), i-a intrebat pe colegii mei despre planurile lor de viitor si apoi a discutat si cu mine, despre situatia mass-mediei romanesti, despre coloana vertebrala a presei, despre conducerea Romaniei si Casa Regala, despre tehnologie, despre criza financiara din Elvetia si Romania si despre planuri de viitor. M-a apaludat la sfarsit si m-am simtit mica cat un graunte de pamant, o biata frunza plutind in fata Altetei Sale. Nu am trait in viata mea o asemenea experienta si nici nu as fi indraznit macar sa-mi imaginez ca o pot trai si niciodata pana atunci nu m-au incercat asemenea sentimente si emotii. Aflata in fata Altetei Sale, mi-a tremurat vocea, parca la unison cu picioarele care abia ma mai sustineau in pozitie verticala, mi s-au racit mainile si inima imi batea mai sa imi iasa din piept. Insa la final a fost bine, atat de bine incat s-a dat si la stiri:), pe Prima TV, la Focus. Am dat apoi un interviu celor de la aceeasi televiziune, interviu in care nu imi amintesc foarte bine ce am spus caci mintea mea era in cu totul alta parte. Am primit o carte cu semnatura caci parca autograf e prea vulgar spus atunci cand vorbim de Alteta Sa si o carte de vizita. Am plecat acasa plangand de emotie si fericire si multumindu-i lui Dumnezeu ca nu a permis ca talentul meu sa moara inainte de a-si fi demonstrat forta si ca mi-a deschis aceasta poarta spre o alta lume. Astazi, lacrimile au luat nastere din nou, atunci cand am citit ultima postare a blogului Altetei Sale, postare in care aminteste de mine si in care isi exprima succint gandurile referitoare la interventia mea de ieri. Pe aceasta cale, doresc, Alteta, sa va multumesc pentru sansa pe care mi-ati dat-o, pentru faptul ca m-ati remarcat, pentru ca v-ati amintit de mine atunci cand ati scris pe blogul Altetei Voastre si pentru ca m-ati facut sa ma simt atata de speciala. Doresc sa va asigur de cel mai sincer devotament, de un profund respect si de cea mai inalta pretuire. Va promit ca am sa ma straduiesc din rasputeri sa nu va dezamagesc niciodata si ca am sa va servesc cu umilinta, daruire si pretuire pana in ultima mea clipa. Va inchin cele mai curate ganduri de bine si va doresc atat Altetei Voastre, cat si Altetei Sale Regale Principesa Margareta a Romaniei, sa ramaneti mereu asa cum ati fost: puternici, calzi, nobili, intelepti si... ROMANI! Multumesc ca existati!

Sesizare catre Adevarul de Seara

Deschid acest post printr-un citat al lui +Gabi Dobre+: "A fi cinic nu implica o nesimtire in exprimare". Si acum... povestea: Aseara ma intorceam de la Sinaia, acolo unde a avut loc intalnirea cu Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei. Era tarziu si eram foarte obosita asa ca ma grabeam sa ajung acasa. Am coborat din maxi-taxi si m-am indreptat catre statia de tramvai. In statie era un chiosc de ziare. Atasata chioscului, o cutie in care se distribuie gratuit Adevarul de Seara, editia de Ploiesti. Iau un ziar si incep sa rasfoiesc, fericita ca macar ei ne tin la curent cu situatia lui Cristi. Pana aici nimic ciudat. Numai ca citind ziarul descopar o "greseala", garantat facuta intentionat(am si explicatia de ce), in pagina 4 a publicatiei, acolo unde, intr-un exces de zel comandat de varii cercuri de interese, un jurnalist nota: "Regia artistica a piesei Jocul de-a vacanta este semnata de Lucian Labados". Aceasta ironie idioata m-a umplut de scarba si mi-a lasat un gust amar vis-a-vis de redactia Adevarului pe care o consideram pana mai ieri, una serioasa si cu bun simt. Insa descopar ca incompetenta, ironia de proasta calitate si mojicia si-au facut loc si aici. Sunt dezamagita si nu ma feresc sa o spun si simt nevoia de a ma exprima. Am trimis astazi o scrisoare doamnei Alexandra Dutu, din redactia de Bucuresti si astept un raspuns. Consider ca aceasta mizerie jurnalistica este nepermisa intr-o urbe in care Lucian SABADOS a facut ceva si in care numele sau este emblematic. Asa cum domnia sa spunea, este prea om pentru a se cobori la nivelul acestora, preferand sa dea inca o data dovada de eleganta si de diplomatie si sa nu starneasca un scandal pe seama acestei teme.Insa eu nu sunt dispusa sa tac si sa tolerez asemenea mojicii. Dupa discutia de ieri cu A.S.R. Principele Radu al Romaniei, discutie ce a avut starea mass-mediei romanesti si in special a jurnalistilor ca punct central, nu sunt dispusa sa mai trec cu vederea nici o mizerie jurnalistica, nici un semi-analfabet cu pixul in mana, nici un "destept" care, sub acoperirea anonimatului da cu noroi in cineva. Mentionez ca pozitia mea nu are nici o legatura cu relatia profesionala si de suflet pe care am onoarea sa o am cu domnul Lucian Sabados si ca nu am sa permit nici un fel de speculatii pe aceasta tema. Oricine ar fi fost cel "ranit" astfel, reactia mea ar fi fost aceiasi caci, dupa ce ca nu avem decat cateva valori, ne batem joc si de acestea. Rusine, Adevarul de Seara si sper sa renuntati la ironia aceasta ce nu va prinde si sa va indreptati greseala facuta. Iar voi, stimati cititori, sper sa deschideti ochii o data pentru totdeauna, sa priviti bine in jur si sa nu evitati a taxa toate magariile care ne transforma viata intr-o cacealma, aliniindu-ne, nu-i asa, la standarde europene.